Dincolo de stâncile înalte și spectaculoase ce ți se ivesc cum intri în Băile Herculane, sunt câteva cătune pe le care găsești la capătul unor poteci. Odată ce ai ajuns în locurile acelea, neschimbate de atâta vreme, simți că ai pășit într-o altă lume. E o lume diferită de a noastră, unde puținii localnici trăiesc cu demnitate prin muncă și tradiții, răzbind greutățile de zi cu zi ale traiului izolat de restul lumii.
Rezervația Munții Cernei e și astăzi o zonă protejată de civilizație. Oamenii de acolo nu au plecat de ani de zile, iar călătorii cu drag de natură și autentic care se aventurează prin această zonă, vin să vadă cum e să trăiești în rezervație, într-un loc cu tihnă și priveliști sublime.
În cătunul Inelet ajungi după ce străbați o cărare prin câteva poienițe și apoi urci vreo patru scări așezate vertical pe un perete de calcar. Găsești doar câteva case, o biserică și o școală, asta deși este un sigur elev în toată așezarea. Localnicii își lasă brânză-n drum, să te servești iar, dacă ți-o place, ai un cântar-cârlig să ți-o cântărești și s-o plătești. Lași banii într-o cutiuță de unde îți iei singur și restul. Ah, de pe tarabă te mai poți servi cu ciuperci, miere și frăguțe ❤️
Traseele către aceste cătune se continuă până la cascada Vânturătoarea. Elegantă și impunătoare, aceasta este, poate, și cea mai spectaculoasă cascadă din țară, având cea mai mare cădere liberă de apă din România.
Apoi, pe partea cealaltă a râului Cerna, munții Mehedinți ascund, și ei, câteva locuri interesante, precum Cheile Țăsnei. O lume de stâncă, apă și pini negrii crescuți în cele mai improbabile locuri fac din aceste chei un mic paradis al exploratorilor – pereți de calcar verticali și înalți, poienițe verzi și înflorite, mici cascade sau ropotul Țăsnei grăbită la vale.
Valea Cernei e un loc de suflet pentru mine, pe care îl descopăr continuu încă de pe vremea când eram copil. Mai jos am strâns o colecție de fotografii din mai multe călătorii din ultimii ani, realizate de către mine și garlici 🙂

















